Nonsens


Cuvântul idee e opusul cuvântului concret. Adică o idee nu e concretă, tocmai de aia e idee. Nu poţi să afirmi că ai atins-o în minte şi n-ai mai lăsat-o să fugă, ea fuge. Asta e natura ei. O prinzi atunci când o formulezi clar în minte, adică atunci când o exprimi, pentru că şi enunţarea în faţa sinelui e tot un soi de exprimare. Ori a exprima o idee e similar cu a prinde licurici într-un borcan, pentru că îţi zboară ostentativ prin faţa ochilor dar când deşurubezi capacul şi o îmbii să intre n-o mai vezi nicăieri. Oricum astea nu contează. Sunt o mie de gânduri care ne fug şi jumătate ar putea fi sclipiri de geniu, dar le lăsăm să zboare pentru că nu avem mereu borcane la îndemână.


Ceea ce contează cu adevărat pe lume e că îmi miroase pielea a vanilie, a caise şi a iasomie. În traducere liberă: un tester, un parfum şi un săpun lichid. Adică, foarte prozaic, exotismul se rezumă la limbile pestriţe în care e scrisă eticheta iar aerul de tinereţe se citeşte puţin mai sus, tot pe etichetă, acolo unde am dezlipit-o cu unghiile într-un impuls de sadism nejustificat. Farmecul rezidă dincolo de aparenţe, adică în modul în care cele trei arome comerciale se îmbină pe pielea mea în vârstă de aproape 20 de ani iar amprenta lor combinată cu personalitatea mea aromată dau un rezultat ce depăşeşte concretul, evadând în lumea ideii. Dar nici asta nu contează. În fond, diseară o să mă îmbăiez iar pe sticla de săpun inodor de baie scrie că orice miros va fi anihilat. Concretul nu învinge totuşi... săpunul n-o să-mi şteargă şi ideile.

Uite o idee proaspătă: obişnuinţa nu e neapărat un lucru urât. Adică, e drept, e urât când crezi că totul e nou şi apare ceva cu adevărat nou care îţi deschide ochii. Şi constaţi că, fără să-ţi dai seama, ai intrat în rutină şi ai pierdut unele lucruri plăcute când “te-ai obişnuit”. În primă instanţă te gândeşti că era mai bine să nu iei contact cu noutatea, cu realitatea, şi să trăieşti în fantezia ta. Dar adevărul e că nou înseamnă în acelaşi timp şi străin, iar lucruri străine sunt peste tot în jur. Rareori poţi numi un loc “acasă” şi să ştii sigur că acolo vei găsi mereu tot ce îţi trebuie. Străin înseamnă înşelător şi ştim cu toţii cât de greu e să ajungi să cunoşti un lucru dincolo de aparenţe. Toată lumea laudă libertatea şi noutatea... Eu spun că sunt foarte utile ca monedă de schimb. Trebuie să ştii când e cazul să plăteşti cu ele şi ce să cumperi, pentru că există un anumit tip de obişnuinţă care merită toţi banii. În fond poţi să fii mereu nou şi liber dacă ai ideile potrivite.

În fond asta e tot ce contează. O idee îţi poate schimba viaţa... dacă ai borcanul la îndemână.

1 comentarii:

Navras L. spunea...

Gandul sau tentativa perpetua si iminenta a noastra de a exista.
Cuvantul, doar o punte subreda intre "lumi"..ideea, primul semn ca "ceva" nu este in regula cu faptul ca suntem ceea ce suntem.
Sper sa ai dreptate, sper ca eu sa ma insel..
Ceea ce conteaza cu adevarat pe lume este ca iti miroase pielea a vanilie a caise si a iasomie..